Regimul de la Teheran este confruntat cu singurul instrument pe care îl poate înţelege, forţa asaltului militar

„Un asemenea regim, fondat pe barbarie şi pe elan mesianic, ţinând în captivitate o întreagă naţiune prin frică şi represiune, trebuie oprit înainte ca obiectivul său ultim să fie atins. Iar acest obiectiv final este dobândirea statutului de putere nucleară”, scrie profesorul de drept constituțional Ioan Stanomir, într-un text de opinie pe care HotNews îl publică.

Istoria este în mişcare, spre a cita formula memorabilă a lui Raymond Aron. Atacul Israelului împotriva ţintelor nucleare din Iran este o trecere a Rubiconului: de acum înainte, regimul teocratic şi totalitar de la Teheran este confruntat cu singurul instrument pe care îl poate înţelege, forţa asaltului militar.

Căci un asemenea regim, fondat pe barbarie şi pe elan mesianic, ţinând în captivitate o întreagă naţiune prin frică şi represiune, trebuie oprit înainte ca obiectivul său ultim să fie atins. Iar acest obiectiv final este dobândirea statutului de putere nucleară, ca prim pas spre impunitatea acordată de armamentul atomic. Înfrânt în Liban şi în Siria, statul teocratic iranian (cel care a mimat, neconvingător, negocierile cu Statele Unite) a ales, în cele din urmă, opţiunea accelerării programului său de înzestrare militară atomică. Perspectiva unui Iran nuclear nu mai era un scenariu improbabil, ci parte dintr-un viitor documentabil.

Tabloul unei „axe a răului”

Un Iran nuclear poate reproduce, în Orient, comportamentul sfidător şi agresiv al Republicii Nord-Coreene. Un Iran nuclear poate recurge, fără ezitare, la atacul atomic spre a lichida Israelul: în cazul teocraţiei criminale de la Teheran, obiectivul niciodată ascuns este eliminarea statului şi a poporului evreu, de vreme ce antisemitismul este temelia ideologică îmbrăţişată entuziast de cei ce subjugă naţiunea iraniană. Un Iran nuclear poate fi responsabil pentru un nou val de proliferare nucleară, căci Arabia Saudită, ca rival regional, ar fi obligată la un tip de reacţie în oglindă.

Un Iran nuclear ar completa, de o manieră neliniştitoare, tabloul unei „axe a răului” ce are ca misiune remodelarea ordinii globale: alianţa dintre Iran, Rusia, China comunistă şi Coreea de Nord este expresia unei ambiţii anti-americane şi anti-occidentale. Precedentul nord-coreean este privit de Teheran ca unul de natură a inspira şi a mobiliza.

„Statul Israel are un drept inalienabil la existenţă”

Se poate argumenta, în linia lucidităţii aroniene, că uneori doar atacul militar anticipat poate preveni o catastrofă. După cum se poate afirma, în acelaşi spirit aronian, că doar auto-apărarea prin atac preventiv este opţiunea în măsură să garanteze existenţa statului Israel. A aştepta ca Iranul să acţioneze echivalează cu un act de suicid colectiv.

Celor care practică antisemitismul, la stânga ca şi la dreapta radicală, le vom reaminti un adevăr elementar: născut din voinţa de auto-determinare, statul Israel are un drept inalienabil la existenţă, ca şi un drept natural la apărarea împotriva inamicilor săi. Aceste drepturi nu se discută şi nu se pot negocia, în nici un context şi sub nici o formă.

Cât despre Republica Islamică Iran, ea este statul a cărui misiune a fost, încă de la fondare, să organizeze un efort de lichidare al poporului evreu. Regimul teocratic de la Teheran este ilegitim şi barbar, fondat pe voinţa unei minorităţi fanatice de a teroriza un popor îndreptăţit la libertate.

Programul nuclear atacat de Israel este cea din urmă încercare a unei dictaturi de a supravieţui: ambiţiile atomice sunt parte din elanul mesianic al religiei politice iraniene. Istoria este în mişcare, iar plăcile tectonice sunt reordonate, în aceste zile – Orientul Mijlociu este acum un loc în care se scrie viitorul.

Acest text a apărut inițial pe platforma Contributors.ro.