După o lună mai rece, au reapărut ironiile contra încălzirii globale. „Vremea nu e climă”

Lunile februarie și mai au fost neobișnuit de reci, iar postările care neagă știința au reapărut, la fel și discuțiile față în față. Însă „vremea nu este climă”, iar frigul de azi nu „anulează” tendințele clare ale ultimilor 15 ani. 

• Ponderea românilor care cred că schimbările climatice sunt o problemă importantă este la jumătate față de media europeană, conform unui studiu Eurobarometru.
• Think-tank-ul Breugel de la Bruxelles vorbește despre o schimbare apărută și la nivelul populației europene, acum cinci ani: când oamenii au probleme economice, ”amenințarea climatică” se îndepărtează din aria lor de preocupare.

„Schimbatu-s-a Clima?”, se întreba într-un amplu articol, în anul 1898, Ștefan C Hepites, părintele meteorologiei românești. 

Ne-a lăsat nouă răspunsul

Răspunsul era că nu există vreo dovadă în acest sens, fiindcă România abia avea 20-25 de ani de observații meteo extinse. A treia generație va putea spune dacă se schimbă clima, mai scria Hepites. 

Patru generații mai târziu, după multe observații și măsurători, a devenit clar că temperatura medie din România este mai mare cu peste 1 grad Celsius. 

Când spui un grad, pare extrem de puțin, însă fiecare zecime contează, dacă vorbim despre medii anuale de temperatură.

Sunt mulți sceptici la adresa încălzirii globale, unii spun că este variabilitate naturală, alții că este vorba despre ciclurile solare sau despre activitatea vulcanică. Mulți susțin că omul nu are niciun rol în încălzirea globală. Pe grupurile de Facebook despre furtuni și fenomene meteo extreme apar des comentarii de genul: „dacă ar fi bătut clopotele bisericii, satul nu ar fi fost lovit de furtună”.

Cel puțin 26% dintre români nu cred că schimbarea climei este reală

Nu doar prin rețelele sociale se afișează scepticismul: în perioadele mai lungi cu vreme rece poți auzi discuții care răspândesc idei eronate din punct de vedere științific și în autobuz, la piață, la coadă, în tren sau în parc.

Nu putem ști cu precizie câți români nu cred în încălzirea globală, însă există sondaje care arată un grad destul de mare de scepticism. Spre exemplu, un sondaj INSCOP realizat la comanda News.ro arată că 26% dintre cei întrebați au răspuns că „schimbările climatice nu sunt reale și nu produc efecte vizibile”. Sondajul a fost realizat în vara lui 2024, pe un eșantion de 1.100 de respondenți contactați telefonic.

Cetățenii din țările din afara UE nu sunt la fel de sceptici

Un studiu Eurobarometru din 2023 arăta că ponderea românilor care cred că schimbările climatice sunt o problemă importantă este la jumătate față de media europeană.

Scepticismul față de schimbările climatice și tranziția verde este mai pronunțat în multe state membre ale Uniunii Europene decât în țări din afara UE, situate în estul continentului, arăta o cercetare realizată de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și citată de Reuters.

Sondajul arăta că ponderea persoanelor sceptice este mai mare în mai multe state membre din Europa de Est, pe care se concentrează raportul, decât în țări non-membre precum Moldova sau Azerbaidjan.

Convingerea că oamenii nu contribuie la încălzirea globală vine din frică, neîncredere și dezinformare, dar știința oferă dovezi clare și măsurabile că activitatea umană este principalul „motor” al schimbărilor climatice actuale.

Schimbările climatice nu mai sunt un avertisment abstract, ci reprezintă o realitate, arată un amplu raport la nivel european.

Ce fac politicienii

Unii cred că natura este atât de puternică încât oamenii nu o pot influența. Este o idee veche, dar neadevărată în contextul modern în care știm mult mai multe decât acum un secol.

Mai este un aspect important: și politicienii contribuie la scepticismul climatic. 

În locul dovezilor științifice și soluțiilor, mulți aleg să transforme climat într-o armă ideologică. Ei exploatează temerile, frustrarea economică și neîncrederea în instituții. La fiecare final de an se ține un uriaș summit climatic care stârnește controverse și arată cât de complicat este subiectul „climate change”.

Să nu confundăm vremea cu clima

De ce mulți oameni se îndoiesc de existența încălzirii globale? Putem vorbi aici despre o combinație de factori: culturali, educaționali, politici și psihologici. 

O problemă importantă este că se face confuzie între vreme și climă, iar când avem parte de o lungă perioadă mai rece – cum a fost în cazul lunii mai – multă lume tinde să spună că, iată, nu prea putem vorbi despre încălzire globală când „dârdâim de trei săptămâni”. 

Episodul rar de iarnă din București care a adus în februarie cel mai mare strat de zăpadă după mai bine de un deceniu, a fost o altă ocazie în care pe rețelele sociale a crescut numărul celor care contestă încălzirea climei și mai ales rolul oamenilor în această schimbare. 

Noi confundăm vremea de zi cu zi cu clima. Clima se referă la tendințe pe termen lung, iar acestea arată clar faptul că este mult mai cald decât acum 50 de ani. 

Până la urmă nu întrebăm niciodată „cum va fi clima” poimâine sau în weekend, ci vorbim despre „cum va fi vremea”. 

Climatologii nu lucrează cu concepte simple

Mecanismele legate de încălzirea climei sunt complexe. Dovadă  că le-a luat oamenilor de știință mai mult de 100 de ani din momentul în care s-au apucat să le analizeze până când au găsit răspuns la (aproape) toate întrebările. 

Dacă mai punem la socoteală și că nu se insistă pe educația ecologică în școală, concepte precum „efectul de seră”, „emisiile de CO₂” sau „schimbări climatice generate de om” rămân concepte abstracte pentru cei mai mulți.

A fost foarte lung drumul. Un chimist suedez a emis acum peste 125 de ani primele teorii despre încălzirea atmosferei. În anii 70 ai secolului trecut mulți credeau că va urma o răcire la scară mondială, fiind date ca exemplu glaciațiunile din trecut. 

O serie de date meteo indicau o răcire a climei, așa că unii cercetători serioși au interpretat aceste scăderi ca fiind un semn că „Marea Răcire” avea să înceapă. Nu a fost așa, ci total invers. Știința progresează din propriile erori. Dar progresează. 

30 de ani de când discutăm și în România despre clima tot mai caldă

În anii ’90 a început să se vorbească și în România despre încălzirea globală, fiindcă și cercetătorii români aveau acces mult mai ușor la lucrări din afară și la oameni foarte buni în domeniu. 

A fost o mare deschidere după 1990, au circulat mai rapid ideile, au apărut modele climatice mai multe și au putut fi analizate și la noi studii ale unor cercetători renumiți.

În anii ’90 au început să apară clar semnele încălzirii globale. 1994 și 2000 au fost cei mai calzi ani ai deceniului. Anul 1994 i-a uimit pe climatologi, fiind extraordinar de cald în România. Puțini ar fi crezut că 20 de ani mai târziu vor veni aproape neîncetat ani tot mai calzi.

Avem mult mai zile cu temperaturi de 40 de grade

O parte dintre cei care cred că schimbările climatice sunt o realitate cad totuși în capcana ideii cum că ele au cauze naturale și spun că „natura” sau „mediul” se vor autoregla până la urmă.    

Unora le place să spună că „așa a fost și pe vremuri” și că verile erau calde și în anii 30 ai secolului trecut, aducând în acest scop exemple de recorduri vechi de temperatură. Este însă o comparație falsă, fiindcă verile aduc în prezent mult mai multe zile cu temperaturi de 40 C, iar iernile vin cu strat de zăpadă net mai mic decât acum 50-60 de ani.

Există și un nivel sesizabil de neîncredere în autorități și în experți, iar pandemia a fost o dovadă că acest nivel poate fi extrem de ridicat, mai ales în situații de criză.

Pe plan mondial, în 2012 au apărut primele „studii de atribuire” care explicau faptul că o serie de fenomene meteo extreme au fost potențate de încălzirea globală. 

Când oamenii au probleme economice, „amenințarea climatică” se îndepărtează

Acum, apar des cercetări care spun clar: episodul X de inundații a fost cu 50% mai grav din cauza încălzirii globale produse de om. Despre astfel de studii puteți citi pe World Weather Attribution.

Think-tank-ul Breugel de la Bruxelles vorbește despre o schimbare importantă vizibilă acum cinci ani în Europa.

„Din 2020, oamenii au devenit mai preocupați de securitate și de costul vieții, ceea ce a coborât ușor schimbările climatice pe lista lor de priorități. Scepticismul cu privire la cauzele schimbărilor climatice a crescut într-o oarecare măsură, la fel și preocuparea legată de adaptarea la impactul acestora”, arată studiul Breugel.

La noi: Crin Antonescu

„Această creștere a scepticismului de atribuire este, cel mai probabil, rezultatul campaniilor desfășurate de politicienii populiști și de extremă dreapta, începând cu 2020, pentru a încuraja acest tip de relativism”.

„Eforturile de a crea o „fractură ecologistă” în dezbaterile publice despre schimbările climatice, în locul unui consens care să depășească liniile partinice, erau deja în desfășurare cu câțiva ani înainte de 2020”, mai scriu cei de la Breugel.    

Mulți politicieni au promovat, în mod repetat, ideea că schimbările climatice reprezintă un fenomen natural, nu provocat de om, și au susținut, în mod eronat, că schimbările au apărut mereu și că nu trebuie să ne îngrijorăm.

La final de martie, candidatul coaliției de guvernare la alegerile prezidențiale, Crin Antonescu, declara într-o emisiune TV că nu există încălzire globală provocată de om. Tot el spunea atunci, întrebat despre Green Deal, că „a fost o idee bună, dar care a fost exagerată până a devenit rea”.

Alți politicieni au spus că oamenii de știință exagerează sau sunt ghidați de interese ascunse și au speriat electoratul cu idei cum că tranziția ecologică va duce la eliminarea unui mare număr de locuri de muncă și va scumpi viața de zi cu zi.

Greutatea nu este să convingem pe toată lumea că încălzirea globală este reală, pentru că dovezile științifice sunt covârșitoare. Provocarea reală este să depășim barierele psihologice și culturale care ne împiedică să înțelegem diferența dintre vremea de astăzi și tendințele climatice pe termen lung. 

Românii simt deja efectele schimbărilor climatice: secete mai frecvente, ploi torențiale devastatoare și schimbări în agricultura tradițională. Frigul din februarie sau din luna mai nu anulează aceste realități, la fel cum o săptămână caldă de iarnă nu înseamnă că dispare acest anotimp. „Vremea nu e climă”.

Sursa foto: Dreamstime.com